Abraham Lincoln

        "Înainte ca succesul să apară în viaţa unui om, acesta va avea parte de numeroase înfrângeri temporare, iar uneori, chiar de eşecuri. Eşecul este un potlogar viclean, înzestrat cu o ironie foarte fină. Lucrul care îl amuză cel mai tare este să îi doboare pe oameni exact atunci când se află la un singur pas de succes. "

                   Napoleon Hill

        Numeroase persoane de succes au avut parte de multe eşecuri şi înfrângeri, înainte de a cunoaşte marele succes. Printre oamenii de succes care au eşuat de foarte multe ori înainte de a învinge, se numără şi Abraham Lincoln - al 16-lea Preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

        Abraham Lincoln rămâne, la un secol şi jumătate de la moartea sa, unul dintre cei mai admiraţi oameni de pe planetă. Viaţa sa plină de obstacole, eşecuri, dar şi realizări notabile, fascinează şi azi pe oamenii din întreaga lume. Forţa sa deosebită de a se "ridica", ori de câte ori soarta îi dadea câte o "lovitură", impresionează pe oricine.

        S-a născut pe 12 februarie 1809 într-o familie săracă de fiermieri din Kentcky, din părinţi analfabeţi, pierzându-şi mama când avea nouă ani. A fost nevoit să muncească din greu încă din copilărie pentru a-şi ajuta familia . Educaţia formală pe care a primit-o a fost una sporadică, de un an de zile în total. A început să studieze de unul singur Dreptul, citind cărţi specifice, neputându-se înscrie la facultate deoarece nu avea educaţie formală.

        La 25 de ani a obţinut un mandat de patru ani în Legislatura Generală Illinois, câştigând astfel o reputaţie de politician capabil şi cinstit. La 27 de ani a devenit un avocat de succes, fiind celebru pentru isteţimea sa. La 37 de ani a obţinut un mandat de doi ani în Congresul S.U.A., mandat în timpul căruia a avut primul eşec important din cariera sa de politician: şi-a pierdut mare parte din sprijinul politic, deoarece a pledat împotriva Războiului Mexico-American şi a criticat dur dorinţa de glorie militară a Preşedintelui S.U.A de atunci (James K. Polk). 

       După ce şi-a terminat acest mandat de doi ani, s-a retras din politică pentru a se dedica în următorii 12 ani meseriei de avocat, devenind faimos. A revenit însă în politică la 45 de ani în cadrul Partidului Republican, luptând împotriva extinderii sclaviei şi divizării naţiunii.

        La 46 de ani a pierdut un loc în Senatul S.U.A, la 47 de ani cursa pentru postul de Vice-Preşedinte şi doi ani mai târziu încă un loc în Senat. În pofida acestor nereuşite, Abraham Lincoln a atras atenţia întregii naţiuni prin discursurile sale, fiind apreciat pentru convingerile sale politice, pentru corectitudinea şi integritatea sa.

       La 51 de ani, în 1860, a reuşit să ocupe prima poziţie în Statele Unite, şi să-şi graveze pentru totdeauna cu litere de aur numele în istorie, devenind cel mai bun preşedinte pe care l-au avut Statele vreodată. Cel mai fascinant aspect al poveştii lui de succes este faptul că acesta a eşuat de foarte multe ori, dar nu a renunţat, ci a continuat să lupte de fiecare dată, în ciuda circumstanţelor nefavorabile. De ceea el a reprezentat un adevărat simbol al perseverenţei.

        În 1864 a fost ales preşedinte al S.U.A pentru al doilea mandat când a început să reconstruiască Uniunea, să "vindece rănile" naţiunii şi să instaureze pacea. 

        Din nefericire nu a mai apucat să îşi duca la bun sfârşit planul de refacere a naţiunii deoarece, la doar cinci zile de la capitularea definitivă a confederaţilor, pe 14 aprilie 1865, a fost asasinat în timp ce participa la o piesă de teatru. Ucigaşul a fost John Wilkes Booth, un actor simpatizant fanatic al Confederaţiei. Preşedintele a murit în ziua următoare ca urmare a rănilor grave din regiunea capului. Se pare că atentatul a fot rezultatul unei conspiraţii organizate de plantatorii din Sud, dar această supoziţie nu a fost demonstrată nici până în prezent.

        Deşi oficial autorităţile americane nu au acceptat asta niciodată, oamenii s-au întrebat mereu dacă mâna asasinului nu a fost dirijată de adversarii politici ai lui Lincoln, mai ales că la sfârşitul războiului civil din S.U.A situaţia acestuia era destul de dificilă. El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, care se convinseseră că, preşedintele, deşi cu multe ezitări şi soluţii de compromis, mergea în întâmpinarea năzuinţelor poporului. Dar, numărul duşmanilor politici ai lui Lincoln nu numai că nu se micşora, ci, dimpotrivă, creştea. Îl urau atât plantatorii sudişti, cât şi simpatizanţii acestora din statele nordice, partizani ai înţelegerii cu statele sclavagiste rebele. În acelaşi timp, politica lui Lincoln continua să provoace nemulţumirea radicalilor - aripa stângă a propriului său partid, Partidul Republican.