Martin Luther King

          În fiecare an, în a treia zi de luni din luna ianuarie, se sărbătoreşte în Statele Unite ale Americii ziua naţională consacrată memoriei lui Martin Luther King Jr.

         Martin Luther King a fost cel care a spus : "Istoria va consemna faptul că cea mai mare tragedie a acestei perioade de tranziţie socială nu a fost urletul puternic al celor răi, ci tăcerea de neiertat a celor buni.", cuvinte care ne pot trezi nouă, românilor, mai ales în aceste timpuri dificile, sentimente dureroase.

         La data de 15 ianuarie 1929 se naşte în Atlanta, Georgia, Martin Luther King, ca fiu al preotului baptist de culoare Martin Luther King Sr. şi al soţiei acestuia Alberta Williams King. Deşi creşte sub aripa ocrotitoare a unei familii mai degrabă caracterizata de bunăstare, el se identifică încă din tinereţe cu soarta împărtăşită de majoritatea fraţilor şi surorilor sale negri. El primeşte o educaţie care nu era accesibilă la acea vreme decât unui număr restrâns de afro-americani. 

        La 25 de ani devine preotul unei comunităţi din Montgomery, alegând să ocupe această poziţie în defavoarea unei posibile cariere universitare.

        Acest pastor american de culoare a devenit cunoscut în Montgomery în 1955 după ce a organizat boicotarea companiei de transport din oraş, responsabilă pentru tolerarea segregaţiei în vehiculele pe care le administra.

        În curând, King capătă notorietate naţională ca purtător de cuvânt al mişcării non-violente pentru apărarea drepturilor civile. Atunci când casa sa este bombardată de albi, el spune confraţilor săi negri : "Vom răspunde la violenţă cu non-violenţă.", şi se hotărăşte să renunţe la toate armele sale din casă.

       Boicotul autobuzelor a fost începutul unei mişcări pentru apărarea drepturilor civile, care s-a  extins asupra tuturor statelor din sudul S.U.A. King a subliniat mereu faptul că non-violenţa  înseamnă eliberarea celor oprimaţi, precum şi a oprimatorilor deopotrivă.

        A avut norocul de a vedea încă din timpul vieţii câteva rezultate ale activităţii sale neobosite. Remarcabil din acest punct de vedere este anul 1964, an ce i-a adus semnarea de către preşedintele Johnson a legii drepturilor civile care punea capăt oricărei forme de discriminare şi decernarea Premiului Nobel pentru pace. A fost a treia persoană de culoare ce a primit acest prestigios premiu care i-a adus o enormă recunoaştere publică, pe care şi-a riscat-o însă, în ultimii doi ani de viaţă, criticându-i pe cei aflaţi la putere.

       Dacă privim în ansamblu cei 13 ani de activitate publică a lui King, vom constata că el a fost o persoană cu un ţel clar, cu o minte trează şi sensibilă, care s-a lăsat prins, atât prin cele gândite, cât şi prin cele întreprinse de el, în provocări mereu noi. La Montgomery, el nu ceruse decât ca negrii să fie trataţi politicos, nici măcar nu îi trecuse prin minte să revedince ridicarea barierelor rasiale.

        Cine întreabă astăzi-la peste 30 de ani de la moartea sa-de ce este el atât de important pentru noi, nu trebuie să uite de cele spuse şi făcute de King în anii săi "târzii", între anii 1966-1968.

        King a început să treacă accentele din critica sa de la problema rasismului la cea a sărăciei. Îi era clar că problema sărăciei are dimensiuni internaţionale şi a încercat să impună o "revoluţie a valorilor" în cadrul statelor industriale occidentale.

        Începând cu finele anului 1966, King vorbea din ce în ce mai mult despre strânsa legătură dintre rasism, sărăcie şi război :"Trebuie să luăm la cunoştinţă faptul că relele provocate de rasism, de exploatarea economică şi de militarism se află într-o strânsă legătură". Recunoaşterea acestor fapte au făcut din King unul din cei mai înverşunaţi critici ai Războiului din Vietnam.

        Un aspect deosebit în ceea ce priveşte importanţa lui King pentru lume este reprezentat de faptul că acesta era motivat de un "vis". Acest vis a vizat mai întâi negrii de pe teritoriul S.U.A şi opozanţii lor, aşa cum a fost dezvăluit în celebrul discurs din anul 1963 din cadrul marşului spre Washington :"Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţei sale :,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi : toţi oamenii sunt egali."

        Visul acestuia, s-a extins de la ţelul limitat la teritoriul naţional al obţinerii de drepturi egale pentru negrii din S.U.A la viziunea unei "beloved community" care să cuprindă întreg mapamondul, a unei "case universale" în care toţi oamenii - eliberaţi de rasism, sărăcie şi militarism - vor trăi ca fraţii.

        Martin Luther King Jr. nu a fost un erou fără duşmani. Spre sfârşitul vieţii, el şi-a exprimat de mai multe ori temerea că visul său s-ar putea transforma într-un coşmar.

        Pe 4 aprilie 1968, reverendul Martin Luther King Jr., în vârstă de 39 ani, a fost împuşcat mortal la Memphis de către un deţinut evadat pe nume James Earl Ray. Intervenţia chirurgicală de urgenţă care avut loc nu a reuşit să-i salveze viaţa , fiind declarat mort la o oră după ce fusese împuşcat.

        Potrivit versiunii oficiale, asasinul lui King a fost James Earl Ray, însă mulţi nu au crezut varianta asta, ci aceea că asasinatul a fost rezultatul unui complot în care au fost implicaţi oficiali din FBI, CIA, Departamentul de Stat, poliţia din Memphis, dar şi indivizi care aveau legături cu crima organizată. Un juriu din Tennessee s-a pronunţat în 1999 în favoarea familiei lui Luther King, recunoscând că asasinarea liderului de culoare a fost într-adevăr rezultatul unei conspiraţii.

        Deşi este greu de anticipat cum ar fi evoluat lucrurile pentru comunitatea de negri din America, la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, asasinarea lui Martin Luther King a fost fără îndoială o grea lovitură, pentru mişcarea drepturilor civile din Statele Unite ale Americii.

        Pentru multe milioane de persoane de culoare, reverendul Martin Luther King a fost profetul cruciadei lor pentru egalitatea rasistă. El a fost   vocea chinului lor, al strigătului lor de a lupta pentru demnitate umană.

        Nici după 30 de ani de la moartea sa, viziunea lui King asupra unei comunităţi universale guvernate de principiul fraternităţii nu s-a trandformat în realitate. Dar dacă noi vom vorbi - animaţi de amintirea lui - "în numele celor fără de voce", visul lui va fi mereu viu pentru noi.