Asasinarea lui Nicolae Iorga a fost un eveniment care a produs multă emoţie în epocă şi care păstrează până azi numeroase semnificaţii, fiind de peste timp şi o lecţie despre viitor.
S-a născut la 17 ianuarie 1871, la Botoşani. După studii elementare şi gimnaziale în localitatea natală, a urmat Liceul Naţional din Iaşi din 1888. A absolvit apoi Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma "magna cum laude", apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul în 1893 la numai 23 de ani.
După cum a afirmat şi George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească în primele decenii ale secolului XX "rolul lui Voltaire". Copil minune, polimat şi poliglot, cu o activitate ştiinţifică prolifică, a fost un mare critic literar, documentarist, dramaturg, poet, scriind astfel 1003 volume, 12.755 articole şi studii, 4963 recenzii, dar şi "Istoria României" cuprinsă în 10 volume.
A predat la Universitatea din Bucureşti, la cea din Paris şi la alte instituţii de învăţământ academice. De asemenea, a fondat Congresul Internaţional de Studii Bizantine şi Institutul de Studii Sud-Est Europene. A transformat oraşul Vălenii de Munte într-un centru academic şi cultural.
În paralel cu contribuţiile sale ştiinţifice, Nicolae Iorga a avut şi un rol politic important fiind ministru, parlamentar, dar şi prim-ministru. S-a opus grupării fasciste Garda de Fier şi, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susţină pe rivalul acesteia, Regele Carol al-II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic -Frontul Renaşterii Naţionale.
În anul 1940, regimul lui Carol al II-lea s-a prăbuşit. Neaşteptata cedare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord sovieticilor a şocat societatea românească şi l-a revoltat pe Iorga. La două şedinţe ale Consiliului Coroanei, Iorga a fost unul din membrii care s-au opus ultimatumului impus de U.R.S.S. cerând cu insistenţă apărarea armată a Basarabiei.
Pentru că fusese implicat intr-o dispută personală cu liderul Gărzii de Fier Cornelui Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga şi-a atras antipatia legionarilor. El s-a opus noului guvern susţinându-şi ataşamentul faţă de regele care fusese obligat să abdice. A fost obligat să părăsească Bucureştiul dar şi Vălenii de Munte şi s-a mutat la vila sa din Sinaia unde a terminat "Istoriologia umană".
A fost ridicat de un grup de legionari în după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1940 şi ucis lângă Strejnicu, judeţul Prahova. A fost împuşcat de nouă ori. Asasinarea lui este menţionată în paralel cu cea a politicianului ţărănist Virgil Madgearu, răpit şi omorât de legionari în aceeaşi noapte, şi cu Masacrul de la Jilava, în care aparatul administrativ al lui Carol al II-lea a fost decimat.Aceste acte de răzbunare au fost făcute de legionari din propria iniţiativă, ducând la tensiuni între ei şi Antonescu.
Moartea lui Iorga a generat consternare şi a cutremurat comunitatea academică. După aflarea veştii asasinării lui Iorga, 47 de universităţi şi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. Discursul funerar a fost ţinut de istoricul francez exilat Henri Focillon, din New York, numindu-l pe Iorga "una dintre personalităţile legendare plantate, pentru eternitate, în pământul unei ţări şi în istoria inteligenţei umane."
Trupul lui Iorga a fost îngropat la cimitirul Bellu din Bucureşti, cei prezenţi, printre care se aflau politicieni şi diplomaţi străini,sfidând interdicţia Gărzii de Fier cu prezenţa lor.
Un ultim omagiu a fost adus de filozoful Constantin Rădulescu-Motru, care-l numea, în termeni asemănători folosiţi de Focillon, "curajosul intelectual al naţiunii", "toată înţelepciunea şi originalitatea unui geniu român", "... a întrupat puterea de muncă intelectuală a neamului nostru în gradul cel mai înalt..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu