Constantin Brâncoveanu a fost domnul Ţării Româneşti între anii 1688-1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române. Născut în 1654, fiul lui Papa Brâncoveanu şi al Stancăi Cantacuzino, mare boier şi nepot al domnului Şerban Cantacuzino, el a moştenit şi a sporit o avere considerabilă.
Strălucit politician, diplomat şi om de cultură, Constantin Brâncoveanu a desfăşurat, după expresia lui Nicolae Iorga, "o politică de cumpătare, dar practică; puţin strălucitoare, dar foarte folositoare". El a desfăşurat o politică internă ce a cuprins întreg spaţiul românesc, principalele direcţii ale politicii fiind: întărirea rolului domniei, reorganizarea sistemului fiscal, promovarea de relaţii strânse cu Moldova şi Transilvania.
Constantin Brâncoveanu a continuat politica tradiţională a voievozilor români, susţinând Biserica Ortodoxă, moral şi material, prin construirea de lăcaşuri de cult, înzestrarea lor cu danii, tipărirea cărţilor de învăţătură creştină. Datorită "politicii pungilor cu aur" ce erau trimise otomanilor, Brâncoveanu a fost întărit în scaun succesiv în 1696, 1698, 1700 şi 1704 de către Imperiul Otoman.
Politica externă desfăşurată cu multă pricepere de către acesta, a transformat Ţara Românească într-un factor activ pe plan european, ale cărui servicii diplomatice erau căutate în epocă. Axul principal al politicii sale a fost menţinerea în permanenţă a unor raporturi bune cu Poarta, garantate cu pungile cu bani, pentru păstrarea statutului politico-juridic deosebit al Ţărilor Române, într-o epocă de permanente frământări şi rupturi teritoriale.
Constantin Brâncoveanu a încercat să evite cu orice preţ transformarea ţării în teatru de război sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic. El a intensificat legăturile cu Rusia, prin schimbul de solii şi corespondenţă, încercând astefel o contrapondere la ameninţarea otomană şi austriacă.
În anul 1689 s-a semnat Tratatul cu Habsburgii, prin care se recunoaşte individualitatea Ţării Româneşti, dar şi închinarea sa formală. Deoarece nu s-a putut aplica, trupele imperiale au intrat în Ţara Românească, ocupând Craiova, Piteşti Târgovişte, Câmpulung şi Bucureşti. Cu sprijinul tătarilor, Brâncoveanu le-a alungat şi înfrânt în vara anului 1690 la Zărneşti, lângă Braşov.
În războiul ruso-turc din 1710-1711, domnul Ţării Româneşti a adoptat o politică de expectativă, concentrându-şi forţele în tabăra de la Urlaţi, lângă Ploieşti, pentru a vedea în ce parte se îndreaptă victoria. Un grup de boieri în frunte cu Toma Cantacuzino, antrenând cavaleria, a trecut însă de parte ruşilor, participând la cucerirea Brăilei.
Deşi el a facut mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat voinţa sa, o nouă acuzaţie s-a adăugat la adresa voievodului. Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Raşid că "adunase multe bogăţii şi arme pentru a se opune şi pregăti o răscoală, aşteptând ca să-şi arate dorinţa de a domni în chip absolut independent", Brâncoveanu a fost mazilit în 1714, în apropierea Paştilor.
Împreună cu întreaga familie a fost închis la Constantinopol şi toate bunurile şi averile i-au fost confiscate. La 15 august 1714, exact când împlinea 60 de ani, a fost executat la Poartă împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi boierul Ianache Văcărescu.
Mai târziu, în 1720, cu mare greutate, trupul a fost adus în ţară şi îngropat în ctitoria sa din Bucureşti, Biserica Sfântul Gheorghe Nou, sub o candelă pusă de soţia sa, Marica.
Prin domnia sa, Constantin Brâncoveanu a realizat o operă politică şi artisică unitară şi a contribuit la organizarea modernă a instituţiilor autorităţii centrale. În acelaşi timp, el a acţionat pentru respectarea drepturilor suverane ale Ţării Româneşti, profitând de declinul puterii turcilor. În timpul în care a domnit, Ţara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de inflorire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale, în urma sa rămânând un număr mare de ctitorii religioase şi un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.
- Bibliografie :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu