Născut sub o stea norocoasă, Mahomed al II-lea (Mehmet, Mahommed, Muhammed), a devenit sultan la numai 19 ani. Fiul lui Murad al II-lea, a avut un singur gând din momentul acela: să zdrobească vechiul Imperiu al Bizanţului, o umbră a gloriei de altădată.
Astfel, de ziua Sfintei Teodora (29 mai 1453), protectoarea Constantinopolului alături de Sfânta Maria, în urma unui asalt final, otomanii cucereau capitala basileilor, rămasă singură în faţa Islamului. Mahommed, supranumit El Fatih (Cuceritorul), devine astfel moştenitorul Imperiului Roman de Răsărit, care încetase să mai existe după moartea, în luptă, a ultimului împărat, Constantin al XII-lea Dragases.
În istoria otomană, evenimentul a însemnat trecerea de la sultanat la imperiu, Mehmet devenind stăpânul acestei părţi de lume.
Foarte instruit (ştia şapte limbi străine), protector al artelor, poet, susţinător al culturii şi învăţământului (a creat prima instituţie de învăţămât superior din Imperiu), dar şi al arhitecturii laice (în vremea sa se construieşte vestita fortăreaţă de la Yedicule-Şapte Turnuri- şi o primă formă a palatului de la Topkapi), legiuitor nemilos, Mahomed al II-lea a avut "clarviziunea momentului istoric".
A murit la numai 52 de ani, de apoplexie, pe când plănuia o nouă campanie împotriva Egiptului mamelucilor.
Figura sa a rămas, în Panteonul civilizaţiei universale, ca cea a unui stăpân orgolios, neclintit, hotărât, cu o voinţă de fier, aspru, crud uneori, dar cât se poate de drept.
- Bibliografie: Andre Clot - "Mahomed al II-lea. Cuceritorul Bizantului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu