Flavius Petrus Sabbatius Justinianus s-a născut la Tauresium în anul 483 d.Hr., într-o modestă familie de iliri romanizaţi. Deşi foarte departe de tron, printr-un fericit concurs de împrejurări dar şi datorită personalităţii sale puternice şi aplecării către studiu, Justinian este pregătit să devină în 527 capul Imperiului Bizantin.
Se înconjoară de colaboratori admirabili, o ia de soţie pe Teodora (şi ea de origine umilă) şi îşi fixează drept scop suprem reconstruirea Imperiului Roman în jurul bazinului Mării Mediterane. Primul pas îl constituie cucerirea regatului vandalilor din nordul Africii şi doborârea lui Gelimer. Mânate de mânia cuceririlor, armatele lui Justinian supun Corsica, Sardinia şi Sicilia.
Încrederea dată de aceste triumfuri îl poartă pe suveran pe urmele ostrogoţilor, în Italia, unde cucereşte Napoli, Roma (536) şi Ravenna (540), în ciuda rezistenţei disperate a regelui Vitiges. În 554 impune suzeranitatea bizantină şi în regatul vizigoţilor. Reunificat, cu un preţ uriaş, Imperiul începe să fie reconstruit din temelii.
De la codificarea dreptului roman ( Codul lui Justinian) până la edificii (Biserica Sfânta Sofia) sau la politica religioasă, influenţa împăratului este covârşitoare pentru progresul Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu